Zis si facut. In cele cateva ore de program cate mai aveam la servici incerc sa-mi fac bine temele. Intru sa verific prognoza meteo din judetul Buzau si scot descrierea traseului spre Lacul Vulturilor, harta rutiera si cea alpina.
Rasaritul ne prinde la intrarea in judetul Buzau, pe dn2, unde facem loc de popas si de voie buna. Din Buzau intram pe drumul national dn10 care ne duce serpuit prin catune spre Siriu. Traseul devine placut incepand cu Nehoiu unde suntem incadrati de munti invesmantati a toamna.
Ajungem in zona barajului Siriu, unde plafonul de nori ne da mari batai de cap. Fotografiile nu prea ies iar eu ma lupt cu modul auto.
Continuam sa urcam pe serpentine cativa km iar sentimentul de rataciti in spatiu incepe sa se simta. Apar cateva contradictii in descriere traseului pe care o aveam cu mine. Dupa ultimul viaduct, Stanca Techii facem stanga pe un pod suspendat peste Raul Buzau si intram pe un drum forestier de unde incepe traseul.
Traseul este slab marcat. Nu cred sa se fi rafacut marcajele de ani buni, abia se disting, iar padurea este foarte deasa. Conform descrierii ar fi trebuie sa urcam cu masina pana la capatul drumului auto forestier, insa drumul era foarte prost iar masina prea joasa. Numai cu un jeep s-ar fi putut merge prin zonele acelea. In plus la intrarea in traseu suntem avertizati ca drumul este inchis circulatiei publice.
Incepem urcusul pe jos, iar dupa 20 de minute ne dam seama ca in afara de primul marcaj de la intrarea in traseu alte marcaje nu exista sau nu mai sunt vizibile. Din loc in loc observam urme proaspete de urs.
Drumul este plin de balti si noroi, semn ca plouase recent. Hotaram sa ne intoarcem si sa desemnam ziua ca zi de plimbare si fotografie.
O luam alene de-a lungul raului Buzau povestind si incercand sa ne gasim subiecte de fotografie. Intr-un asemenea spatiu nici nu a fost prea greu.
In amonte, albia raului se largeste iar curgerea este mai lina. Malul larga de prund face zona tocmai buna de picnic vara. Acum este atat de frig ca mi-au inghetat mainile.
Zona este slab vizitata de turisti motiv pentru care este un loc indicat aventurierilor ce vor sa scape de gratare si atv-uri. Unica pensiune pe care am vazut-o se afla undeva la 12 km.
Dupa o asemenea experienta promitem sa revenim in traseul Lacul Vulturiilor undeva la vara, eventual insotiti de un ghid si cu o harta actualizata a traseelor.
