duminică, 17 octombrie 2010

E toamna in Praga

     Bilant de vacanta:
  • transport: tren Bucuresti - Budapesta, Budapesta-Praga 
  • numar fotografii:: NA
  • mers pe jos: media 20km/zi
  • puncte turistice atinse: Orasul Vechi, Orasul Nou, Mala Strana, Podul Carol,  Josefov - cartierul evreiesc, colina Petrin,  gradina Zoologica.

Ziua 1 ( 9 octombrie) - Drumul cel lung spre Budapesta (03:15 pm- 05:29am)

    Este ora 15.00 si suntem deja in Gara de Nord cu un bagaj colosal. Prognoza meteo anuntata pentru urmatoarele 5 zile indica o maxima de 10 grade celsius asa ca a trebuit sporit numarul de pulovere. La 15:15 parasim peronul garii la bordul trenului ce se indreapta spre gara Wien Westbahnhof din Austria, o mai veche si placuta cunostinta a noastra. Drumul nostru cu acest tren se va opri insa in Budapesta.


    In cuseta este cald si confortabil iar timp este suficient pentru a rasfoi o revista foto si a decide ce model dslr ar fi mai indicat sa-mi cumpar pe viitor.
   Incet incet se asterne noaptea asa ca ma intind la somn. Suntem treziti la vama pentru controlul pasaportului. Trecem repede de controlul de rutina si ne reluam somnul.
   La 05:29 suntem singurii romani ce coboara  in gara Keleti. Ne incearca un sentiment de singuratate si nesiguranta.


Ziua 2 ( 10 octombrie) Pierduti printre straini

   E inca noapte afara si in Budapesta este extrem de frig. Nu exista nici o sala de asteptare rezonabila in care sa te poti adoposti. In plus toate casele de schimb sunt inchise pana la 06.00 asa ca nici nu poate fi vorba sa putem manca sau bea ceva cald. In fata caselor de schimb bantuie indivizi ce flutura teancuri de forinti si iti promit un curs bun de schimb. Preferam sa asteptam deschiderea casei de schimb.Ca si noi alti turisti polonezi asteapta.


   Insfarsit se face ora 06.00, gara incepe sa se trezeasca, buticurile isi deschid obloanele, iar noi avem in mana 3600 de  forinti(60 ron), suficienti pentru cele 3 ore cate avem de pierdut in Budapesta. Cobor in pasajul ce face legatura cu magistrala de metrou pentru a cumpara ceva de mancare pentru drum.  Doi indivizi deja beti arunca cu mucuri de tigara spre mine. Ma intorc din drum si imi fac cumparaturile chiar de pe peronul garii.


    La ora 09.00 trenul nostru cu destinatia Praga este tras in statie. Un controlor ungur se ofera bucuros sa ne indrume spre vagon si sa ne care bagajul in ciuda opozitiei noastre. Odata urcati in compartiment ne solicita 25 ron pentru prestatie. Se alege cu 10 ron in ciuda vociferarilor lui.
    Drumul de 7 ore ce urmeaza este un drum in tonuri monotone. Ungaria se dezvaluie curata si luminoasa, Slovacia este urata si puternic industrializata iar Cehia nu ma impresioneaza cu nimic.
     La ora 18.00 suntem la hotel. Dupa un dus revigorant si o masa consistenta la restaurantul hotelului plecam spre centrul orasului vechi pentru o tura foto nocturna. Luam metroul pana la statia Malostranska.




Castelul din Praga

Straduta spre Orasul Vechi

Biserica Sf Nicolae, construita in stil baroc.



Ziua 3

    Plecam in plimbare de la Hotel Henrietta spre Josefov, Orasul Vechi, Mala Strana via Podul Carol inarmati cu  gps-ul si camerele foto.



    Urmam un drum sinuos de pasaje pietonale si iesim pe malurile Vltavei.







    O luam la stanga spre Orasul Vechi nu inainte de a ne opri pentru cateva fotografii in cartierul Josefov.


Ceasul primariei orasului evreiesc Josefov

Sinagoga Veche Noua (Staronová synagóga)


    Parasim multimea de la Sinagoga Veche Noua si ne indreptam spre Orasul Vechi.


Piata Orasului Vechi cu catedrala Sf Vitus  impunatoare.

Statuia ridicata in memoria lui Jan Hus, ars pe rug
pentru ca a propus reforma radicala a bisericii. Sub ea se afla
o inscriptie unde se poate citi: "Adevarul va invinge"

Primaria veche cu ceasul astronomic medieval

Ceasul vechii primarii dateaza din anul 1411.
Acesta nu indica doar ora, ci si miscarile planetelor
inclusiv ale Pamantului si ale Soarelui
si Lunii prin semnele zodiacului.

Dum u Minuty. Casa in care a copilarit scriitorul
Franz Kafka. Numele acestei case provine
probabil de la imaginile mari sgraffito
care impodobesc peretii. Simbolurile dateaza din 1611.


Turn al vechii primarii



Mala Strana si Castelul din Praga

Podul Carol

Podul Carol





Ziua 4 
    
     Ca si in ziua precedenta dar cu niste picioare mult mai obosite plecam spre gradina zoologica din Praga. In drum ne oprim sa fotografiem mosia unei biserici aflata la 200 de m de zoo.


















    Ziua 5

     Cu ultimele puteri ne taram piciorele spre Piata Wenceslas pentru ca mai apoi sa urcam pe Colina Petrin petru o panorama a orasului.


Piata Wenceslas - piata de cai medievala a fost
reorganizata in sec 19, devenind in scurt timp
zona comerciala a Pragai. In 1848 a fost
numita Piata Wenceslas in cinstea
sfantului patron al Boemiei.

Grand Hotel Europa- Desi s-a deteriorat in timp,
cladirea in stil Art Neuveau si-a pastrat fatada
si cateva decoruri originale.


Statuia Sf Wenceslas si Muzeul National

Vedere de pe colina Petrin


Biserica Sf Nicolae, vedere de pe colina Petrin

Catedrala Sf Vitus, vedere de pe colina Petrin


   Sfarsim sederea in Praga deplin multumiti de tura noastra fotografica dar un pic dezamagiti caci Praga nu s-a putut ridica grandorii unui oras  cum este Viena. Am vazut boschetari la periferia orasului, am trecut prin pasaje pietonale mirosind a urina, am vazut gunoaie aruncate la maginea strazii, am primit avertizari legate de prezenta hotilor de buzunare in piata  Wenceslas. Cu toate acestea zonele turistice merita pe deplin sa fie vizitate.

    duminică, 3 octombrie 2010

    Tura foto in Muntii Siriului

        Trecusera cateva saptamani de cand nu mai eram de gasit in weekend acasa si ma incercau deja remuscarile ca nu mai avusesem ocazia sa ma vad cu ai mei. Asa ca vineri spre dupa-amiaza am inspiratia sa ii sun sa vad ce fac in weekend. Ei vroiau plimbare in parc iar eu vroiam musai iesire la inaltime pentru a-mi putea testa noua camera compacta Cannon SX 120 IS.
        Zis si facut. In cele cateva ore de program cate mai aveam la servici incerc sa-mi fac bine temele. Intru sa verific prognoza meteo din judetul Buzau si scot descrierea traseului spre Lacul Vulturilor, harta rutiera si cea alpina.
        Rasaritul ne prinde la intrarea in judetul Buzau, pe dn2, unde facem loc de popas si de voie buna. Din Buzau intram pe drumul national dn10 care ne duce serpuit prin catune spre Siriu. Traseul  devine placut incepand cu Nehoiu unde suntem incadrati de munti invesmantati a toamna.


       Ajungem in zona barajului Siriu, unde plafonul de nori ne da mari batai de cap. Fotografiile nu prea ies iar eu ma lupt cu modul auto.


        Continuam sa urcam pe serpentine cativa km iar sentimentul de rataciti in spatiu incepe sa se simta. Apar cateva contradictii in descriere traseului pe care o aveam cu mine. Dupa ultimul viaduct, Stanca Techii facem stanga pe un pod suspendat peste Raul Buzau si intram pe un drum forestier de unde incepe traseul. 
        Traseul este slab marcat. Nu cred sa se fi rafacut marcajele de ani buni, abia se disting, iar padurea este foarte deasa. Conform descrierii ar fi trebuie sa urcam cu masina pana la capatul drumului auto forestier, insa drumul era foarte prost iar masina prea joasa. Numai cu un jeep s-ar fi putut merge prin zonele acelea. In plus la intrarea in traseu suntem avertizati ca drumul este inchis circulatiei publice.
        Incepem urcusul pe jos, iar dupa 20 de minute ne dam seama ca in afara de primul marcaj de la intrarea in traseu alte marcaje nu exista sau nu mai sunt vizibile. Din loc in loc observam urme proaspete de urs.


        Drumul este plin de balti si noroi, semn ca plouase recent. Hotaram sa ne intoarcem si sa desemnam ziua ca zi de plimbare si fotografie.
        O luam alene de-a lungul raului Buzau povestind si incercand sa ne gasim subiecte de fotografie. Intr-un asemenea spatiu nici nu a fost prea greu.



        In amonte, albia raului se largeste iar curgerea este mai lina. Malul larga de prund face zona tocmai buna de picnic vara. Acum este atat de frig ca mi-au inghetat mainile.


       Zona este slab vizitata de turisti motiv pentru care este un loc indicat aventurierilor ce vor sa scape de gratare si atv-uri. Unica pensiune pe care am vazut-o se afla undeva la 12 km. 

             

            Dupa o asemenea experienta promitem sa revenim in traseul Lacul Vulturiilor undeva la vara, eventual insotiti de un ghid si cu o harta actualizata a traseelor.
      





    sâmbătă, 25 septembrie 2010

    Zarnesti - Plaiul Foii (Muntii Piatra Craiului)

         Intrarea in traseul Zarnesti-Plaiul Foii ne reaminteste ca padurile in Romania se taie. Urmam drumul forestier pret de cativa km in care incepem sa realizam ca romanii sunt in mare majoritate ologi si nu se pot deplasa decat in confortul masinilor lor. 


         Traseul devine enervant din cauza traficului de masini, atv-uri, motoare si camioane de cherestea care iti baga praf si in urechi. Cu toate acestea peisajul merita vazut si mai ales simtit.


         Imi temperez un pic ura de rasa vazand un grup de copii veniti cu scoala sa adune gunoaiele de la intrarea in traseu. La intoarceare nu am putut sa nu observ rezultatele, gunoaiele disparusera. 


         Toamna cu spectacolul ei de culoare ne-a dat apa la moara in aceasta tura fotografica. 


         Incepe sa ploua usor dar nu ne pasa, mergem mai departe vrajiti. Padurea isi dezvalui braurile culorate ce imbraca baza muntilor. Urmarim aceste fulare sub picaturile fine de ploaie si ne trezim din cand in cand la auzul suv-urile care trec cu o viteza exagerata pe langa noi rascolind praful.


         Suntem urmariti permanent de zgomote de drujba. Vin de peste tot. Evit sa postez imagini din Plaiul Foii intrucat acolo si padurea si-a pierdut mirosul de la atata praf si fum de gratare. Acolo padurea a si surzit. Se aude muzica, se aud voci isterice de pitipoance in adidasi.



         Din loc in loc apar anunturi: "vand teren". Se vinde tot. Intai se defriseaza si apoi se ridica pensiunile. Ma rog sa dea toate faliment. Ma rog la anul sa fie criza si mai rea. Ma rog sa fie furtuna si sa le sfarame.



        Plec spre dupa-amiza din aceste locuri minunate cu sufletul indoit si neputincios de a putea schimba ceva.