Intrarea in traseul Zarnesti-Plaiul Foii ne reaminteste ca padurile in Romania se taie. Urmam drumul forestier pret de cativa km in care incepem sa realizam ca romanii sunt in mare majoritate ologi si nu se pot deplasa decat in confortul masinilor lor.
Traseul devine enervant din cauza traficului de masini, atv-uri, motoare si camioane de cherestea care iti baga praf si in urechi. Cu toate acestea peisajul merita vazut si mai ales simtit.
Imi temperez un pic ura de rasa vazand un grup de copii veniti cu scoala sa adune gunoaiele de la intrarea in traseu. La intoarceare nu am putut sa nu observ rezultatele, gunoaiele disparusera.
Toamna cu spectacolul ei de culoare ne-a dat apa la moara in aceasta tura fotografica.
Incepe sa ploua usor dar nu ne pasa, mergem mai departe vrajiti. Padurea isi dezvalui braurile culorate ce imbraca baza muntilor. Urmarim aceste fulare sub picaturile fine de ploaie si ne trezim din cand in cand la auzul suv-urile care trec cu o viteza exagerata pe langa noi rascolind praful.
Suntem urmariti permanent de zgomote de drujba. Vin de peste tot. Evit sa postez imagini din Plaiul Foii intrucat acolo si padurea si-a pierdut mirosul de la atata praf si fum de gratare. Acolo padurea a si surzit. Se aude muzica, se aud voci isterice de pitipoance in adidasi.
Din loc in loc apar anunturi: "vand teren". Se vinde tot. Intai se defriseaza si apoi se ridica pensiunile. Ma rog sa dea toate faliment. Ma rog la anul sa fie criza si mai rea. Ma rog sa fie furtuna si sa le sfarame.
Plec spre dupa-amiza din aceste locuri minunate cu sufletul indoit si neputincios de a putea schimba ceva.
